Cu piesa “Take, Ianke și Cadîr” Victor Ion Popa a cucerit un loc de onoare în tribuna marilor scriitori încă de la premiera care i-a avut în distribuție pe Ion Sârbu-Cadîr, George Tinică-Ianke, Alexandru Giugaru-Take. În 1957 a devenit piesă de repertoriu permanent însumând pâna în 1959 un numar de 374 de reprezentații cu o remarcabila distributie: Ștefan Ciubotărașu, Mihai Mereuță, Jules Cazaban, Gherghe Aurelian. O altă minunată versiune a fost imortalizată pe peliculă în admirabilul joc al actorilor Ion Finteșteanu, Alexandru Giugaru și Marcel Anghelescu, iar ultima aparține trupei Teatrului Național din București, în care strălucesc câteva dintre stelele actoriei românești: Marin Moraru, Radu Beligan, Gheorghe Dinică, etc.

Construcția dramatică a piesei este o capodoperă de geometrie clasică, cu un dialog viu și autentic, generos și încărcat de duh. De un aparent sentimentalism, în realitate avem de-a face cu o excelentă combinație de romanță și comedie de moravuri a unei societati măcinate de prejudecăți naționale și rasiale. Personajul în jurul căruia se învârte întregul univers al comediei lui V. I. Popa este Ianke, splendid amestec de filosof și înțelept popular, a cărui voie bună nativă este și un mod de a para nenorocirile; gimnastica minții simple dar inteligente, limbajul extrem de pitoresc, locvacitatea zeflemistă și poantele aforistice construiesc un personaj veridic și original care domină întreaga desfasurare a piesei. Împreună cu el, Take si Cadîr alcătuiesc un excelent trio purtător de mesaj social – forța dragostei și a încrederii în oameni învinge.